JM Cosmetics - шаблон joomla Видео

Te afli aici:

Echipa noastra

lavinia draguta

Numele meu este Lavinia Draguta, sunt asistenta medicala si am o fetita de 8 ani, pe nume Rhiana. Pe Irina Petecel am cunoscut-o in anul 2011, iar pe vremea aceea nu eram atat de apropiate. Dupa aflarea diagnosticului mi-am dat seama ca tin foarte mult la ea si ca vreau sa-i fiu alaturi in perioada dificila prin care urma sa treaca. intr-adevar, a fost o perioada grea atat pentru ea, dar si pentru cei care i-au fost alaturi. Prima sedinta de chimioterapie, prima  oara cand incepe sa-ti cada parul, primul gand ca maine s-ar putea sa nu iti mai vezi familia, persoanele dragi, prima imagine in oglinda dupa operatie...Toate aceste trairi…le poti trece mult mai usor daca ai alaturi de tine persoane care te incurajeaza, te fac sa zambesti, iti spun ca la batranete ne vom aminti cu drag de toata perioada dificila prin care am trecut candva...IMPREUNA. In sprijinul Asociatiei voi veni cu inima si sufletul deschise, cu un gand si o vorba buna, cu incurajarea pacientilor ,dar si cu "educarea" apropiatilor, deoarece este foarte important pentru pacient sa fie inconjurat de persoane care sa stie sa se poarte in astfel de momente dificile. Am fost si voi fi alaturi de Irina, deoarece cred in ea si cred cu tarie in faptul ca va ajuta multe persoane care au nevoie de ajutor


alina pintea

In momentul in care visele noastre devin realitate, trebuie sa invatam sa iubim mai mult. Sa iubim iertarea, sa iubim frica, sa ne iubim pe noi. Sa ne iubim asa cum suntem si sa intelegem cum sa ii iubim pe cei din jurul nostru. Sa continuam sa visam pentru ca visul ne invata sa iubim, ne invata cum sa fim parte din el. Limitele nu trebuie depasite doar pentru ca sunt limite, ele trebuie transformate in SE POATE/POT. Lectia de iubire a fost predata. E foarte important sa intelegem ca exista si ca e acolo pentru tine, pentru noi toti. Trebuie sa invatam ca IUBIREA E TOTUL.

Multumesc, Irina!



Anca Roibu

Intr-o lume nebuna, grabita, agitata, orientata spre propriile interese si prea putin spre ceilalti, este o bucurie sa constati ca exista totusi si oameni care doresc sa schimbe ceva in bine in viata celor din jurul lor, si asta fara a cere nimic in schimb. Este impresionant sa observi ca exista totusi persoane care ofera nu doar speranta, ci si ajutor concret, o sansa de salvare. Acum putin timp am fost nevoita sa simt cat este de important sprijinul efectiv din partea celor din jur, atunci cand sora mea a fost diagnosticata cu cancer la san. Cat de importanti sunt familia si prietenii, dar si alte persoane care se ofera sa ajute chiar daca nu stiu exact cum. In astfel de momente intelegi cat de important este sa ai INFORMATII - ce sa faci, unde, care sunt prioritatile, sa eviti luarea unor decizii in haos, in necunostinta de cauza, intrucat aceasta te costa timp iar timpul este extrem de pretios. Am inteles cat este de important sa existe organizatii care sa puna la dispozitia celor in nevoie toate informatiile necesare, sa ii ajute sa isi contureze directia catre care se indreapta, sa vada „luminita de la capatul tunelului” si sa le puna la dispozitie si mijloacele necesare pentru a ajunge acolo. Este minunat ca astfel de oameni exista si de aceea consider ca este o onoare cand ai ocazia sa faci parte dintr-un astfel de proiect.


Bianca Bandarau

Bianca sunt, am cunoscut-o pe Irina in urma cu mai multi ani. In timp, am ajuns sa ne cunoastem mai bine si sa ne apropiem, devenind astfel prietene. Insa, ceea ce ne-a intarit si legat prietenia, a fost, ceea ce numesc eu, momentul de rascruce al vietii ei. In acel moment greu si complicat, ea a demonstrat tarie de caracter si putere, iar alaturi de oamenii apropiati a reusit sa devina o invingatoare. Irina, un om asa minunat si frumos, care a invatat ca prin oameni si cu oameni alaturi poti invinge orice. A ales sa impartaseasca si sa lupte alaturi de cei care intampina aceleasi greutati. Intelegand, in urma experientei ei, Irina isi dedica acum viata unui scop nobil. Mandra ca ma numesc prietena ei, sustin si indemn sa-i fim alaturi in ceea ce a intreprins, in viziunea si dorinta ei.


Mihaela Todea

Ma numesc Mihaela Todea, am 42 de ani si in aprilie 2015 am fost diagnosticata cu 'Carcinom ductal infiltrativ, stadiul II B'. De cand am aflat de acest diagnostic, nu foarte usor, am incercat si din fericire am si reusit sa ma comport la fel in viata de zi cu zi (cu unele mici exceptii, normale si firesti pentru aceasta perioada delicata. In tot acest timp am avut 2 interventii chirurgicale (una in aprilie si una in iunie) si zilele acestea voi urma si a patra chimioterapie si totodata voi termina si cu una dintre cele mai dificile perioade din viata mea. Cand mi s-a oferit oportunitatea de a fi membru al unei asociatii oncologice, mi s-a parut o idee extraordinara data fiind si experienta mea in acest domeniu in ultimele luni si totodata de nerefuzat.


Paula IftimescuSunt Paula, un om de 30 de ani, cald si visator, cu experiente frumoase si benefice, dar si un om cu framantari si temeri. Sunt mama, sotie, fiica, sora, prietena. Sunt creativa, dar prea rationala, sociabila, dar prea exigenta cu mine, imi place sa intru in contact cu oamenii, sa ii observ, imi place muntele care coboara in mare, natura, soarele si zapada, sportul, filmele si cartile, ciocolata si pepenele galben, iar rasul copilului meu e muzica mea preferata. Cred in vise implinite, cred ca viata devine adevarata in momentul in care o traiesti autentic. Imi doresc sa fac parte din asociatie pentru ca si eu am cunoscut la randul meu persoane care m-au ajutat sa privesc provocarile bolii cu alti ochi. Simt ca ma ajuta pe mine in primul rand, simt nevoia sa canalizez experienta mea spre ceva mai presus de niste trairi personale. Pentru ca boala te schimba. Si sunt toate sansele ca schimbarea sa fie in bine, e nevoie doar de  imboldul potrivit. Si mai cred ca avem cu totii puterea sa spunem: NU asa se va termina povestea mea!


irinaCand mi-a venit idea infiintarii unei asociatii oncologice,ma deplasam impreuna cu sotul meu catre Szeged, Ungaria,pentru a cere o a doua parere medicala cu privire la diagnosticul pe care il primisem: cancer de san, stadiul IIA. Era in luna august 2013. Atat de tare m-a insufletit aceasta idée, incat, in cele doua ore de calatorie mi-am imaginat detaliile lansarii asociatiei,ale felului in care ma voi implica in activitatile ei…A fost ca si cum aceasta dorinta venea atat de puternic dinauntrul meu,incat…facea parte din mine. Obisnuiam sa spun “Eu trebuie sa infiintez aceasta organizatie”  nu pentru ca ma simteam obligate in acest sens, ci pentru ca simteamca face parte din universal meu, din lumea mea, de la momentul 0, cum il numesc eu (celal diagnosticarii). Iata…un an mai tarziu,in decembrie 2014 am infiintat aceasta Asociatie, al carei scop principal este ajutorarea persoanelor care se confrunta cu aceasta boala. Mi-ar placea ca experienta prin care am trecut sa ii ajute pe cei care sunt acum in suferinta. Nu am toate raspunsurile, insa fac un pas catre acesti oameni minunati,incercand sa le alin durerea, asa cum eu,la randul meu, am fost ajutata.  Si in acest context, doresc sa le multumesc inca o data oamenilor dragi din viata mea, care m-au ajutat,intr-un fel sau altul,si care mi-au oferit atat de multa iubire! ….cat poate sa incapa in 100 de inimi!


Sinona Secosan

Cancerul , acesta boala despre care toata lumea si presa vorbesc ca despre o epidemie , ajunge la tine cu un anumit impact emotional, dar in momentul cand o persoana draga tie este diagnosticata cu acesta boala, acesta este cumplit. Asa a fost si in cazul Irinei , am sperat pana in ultima secunda sa nu se confirme acel diagnostic, dar nu a fost asa. Am fost alaturi de ea in lupta cu aceasta boala care iti ia tot, te umileste fizic si psihic si care fara lupta nu se poate dobori. Ea a fost foarte puternica , dar noi a trebuit sa fim la fel de puternice , pentru ca sprijinul familiei , al prietenilor  in acesta lupta este foarte important. Si pentru mine a fost o lectie de viata de unde am invatat ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa si ca nimic nu este mai important pe lumea asta decat sanatatea… citand-o pe Irina ,, de ce a trebuit sa imi dea Dumnezeu  aceasta boala ca sa pot aprecia lucrurile cu adevarat importante din viata mea''

Cred foarte mult in Irina si in ceea ce face si sper ca voi putea fi si eu la randul meu un sprijin pentru acesti oameni greu incercati de aceasta boala.

banner

Poti dona in conturile..

Asociaţia Oncologică "Părintele Arsenie Boca"

CUI 0000000

Cont în Lei: RO13BTRLRONCRT0278144401
Cont în Euro: RO60BTRLEURCRT0278144401  

BANCA TRANSILVANIA

Preşedinte Irina Petecel

Date de contact

Home
Asociatia oncologica
"Parintele Arsenie Boca"
Irina Petecel
MARTIR HERMAN SPORER - TIMISOARA
Phone
+04 (0)725.724-757
Email
Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. 
Email
Localizare 
Content

Daca iti pasa...

Poti, prin simpla completare a unui formular eliberat de ANAF, redirectiona 2% din impozitul pe venit platit catre stat in 2014.

Redirectionare a 2% din impozitul pe venit (corespunzator anului fiscal 2014) pentru colectarea de fonduri necesare continuarii actiunilor noastre

Descarca

Formularul 230 (pentru impozitul pe salariu)

sau

 Formularul 200 (pentru alte venituri).