JM Cosmetics - шаблон joomla Видео

Citate

Testimonials

Nu există boli incurabile, există doar boli pentru care omul nu a găsit încă vindecare.

Bernard Baruch

De stiut...

cosmetics
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit.
cosmetics
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit.
cosmetics

CATEVA METODE CARE TE FACE SA EVITI CANCERUL DE SAN

Citeste mai mult...

Te afli aici:

  • 1.png
  • 2.png
  • 3.png
  • 4.png
  • 5.png

Media release

Media release

 


 

Cancerul nu a făcut niciodată parte din planul vieții mele….din al niciuneia dintre noi, de altfel….si totusi, cred ca a fost modul lui Dumnezeu de a-mi atrage atenția, de a mă îndrepta pe o cu totul alta cărare.

Eram ofițer de politie în 2013, căsătorită, copiii mei aveau 5, respectiv 7 ani. Îmi făceam în mod regulat ecografii mamare, datorita unei afecțiuni pe care o aveam, mastoza fibrochistica…afecțiune care practic mi-a salvat viața. ..paradoxal…insa știind ca am așa ceva, o data la 6 luni mergeam la control. Momentul efectiv al diagnosticului a făcut ca lumea mea sa se oprească preț de câteva secunde. M-am simțit ca și cum as fi alunecat intr-un abis…nu mi se părea adevărat….apoi întrebările “de ce eu?”, “de ce acum?”…apoi frica de chimioterapie, de boala, de căderea parului, de starea de rău, și, nu in ultimul rand, de moarte…

Însă, incetul cu incetul, am reușit sa depasesc aceste temeri, în mare parte, cu ajutorul familiei și al prietenilor. M-am concentrat pe lucrurile frumoase din viata mea, nu discutam despre boala decât cu psihologul, pentru ca aveam impresia ca dacă vorbesc despre ea o amplific. Și așa cred și acum. Nu am căutat nicio statistica pe Internet, nu am citit niciun articol despre cancer….la ce m-ar fi ajutat?! Am avut maxima incredere in medicii care m-au tratat si nu am pus niciodata la indoiala recomandarile lor. Mi-am creat lumea mea, plina cu oameni frumoși, care mi-au oferit enorm de multa iubire. Și cărora le multumesc inca o data…toată viața le voi mulțumi. ..

Chimioterapia a fost grea, dar nu imposibila. Într-adevăr, te atinge și te zguduie și fizic, și emoțional. Turele de chimio le resimteam ca pe niște valuri puternice care te iau și te arunca pe mal…dar la intervale de timp suficiente cât sa te ridici iar, și iar, și iar….de multa răbdare a fost nevoie, și încredere în Dumnezeu. Da, am plâns, da, am avut senzația la un moment dat ca nu mai pot sa lupt, da, am avut trăiri intense cat pentru o viata, insa faptul ca ele m-au adus unde sunt acum, le privesc altfel…

Am renunțat la vechiul loc de munca și am infiintat Asociatia Oncologica “Parintele Arsenie Boca”. Îmi doresc sa îi ajut pe cei care se lupta cu aceasta boala, mă rog la Dumnezeu sa îmi scoată în cale oameni sufletiști, care sa mă poată ajuta sa ofer oamenilor care duc aceasta lupta sprijinul financiar de care au nevoie. Nu este ușor. ..insa este singurul lucru care mă motivează, profesional vorbind.

Cred ca principalul mesaj al povestii mele este evident. Recomand tuturor femeilor, indiferent de vârstă, sa meargă la controale periodice medicale. Oricare ar fi rezultatul și oricât de mari ar fi emoțiile dinainte de ecografie. Mie personal aceste vizite la medic mi-au salvat viața.

Va mulțumesc!

Irina Petecel

Sursa: http://www.hilmi.ro/

irina petecel


http://timpolis.ro/timisoara-se-coloreaza-in-roz-pentru-femeile-care-lupta-cu-cancerul-de-san/


http://ziuadevest.ro/sanatate/56663-dr-serban-negru-oncohelp-cancerul-este-o-problema-de-sanatate-publica-nu-numai-in-timis-ci-si-la-nivel-mondial


 

http://www.opiniatimisoarei.ro/de-ziua-nationala-de-lupta-impotriva-cancerului-la-san-teatrul-national-timisoara-a-fost-scaldat-in-roz-si-s-a-nascut-o-noua-asociatie-care-lupta-impotriva-acestei-boli-galerie-foto/01/10/2015


 

http://www.pressalert.ro/2015/10/inedit-cladirea-teatrului-national-din-timisoara-iluminata-roz-de-ziua-impotriva-cancerului-la-san-ce-asociatie-oncologica-fost-lansata-si-cum-isi-bate-joc-statul-roman-de-unii-bolnavi-de-cance/


 

http://oradetimis.oradestiri.ro/de-ziua-nationala-de-lupta-impotriva-cancerului-la-san-cladirea-tnt-a-fost-roz#.VhzoOfmqqko


 

http://www.diacaf.com/stiri/actualitate/irina-petecel/


 

http://www.opiniatimisoarei.ro/de-ziua-nationala-de-lupta-impotriva-cancerului-la-san-teatrul-national-timisoara-a-fost-scaldat-in-roz-si-s-a-nascut-o-noua-asociatie-care-lupta-impotriva-acestei-boli-galerie-foto/01/10/2015


 

Presa nationala:

http://www.agerpres.ro/social/2015/06/05/fundatia-renasterea-organizeaza-evenimentul-happy-run-race-for-the-cure-in-herastrau-15-02-39


 

http://www.mediafax.ro/social/reportaj-bolnavii-cu-cancer-eroii-tacuti-nu-poti-sa-treci-prin-asa-ceva-fara-iubirea-celor-din-jur-14412602

http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/idee-de-weekend-happy-run-race-cure-romania-cros-caritabil-44908


http://www.businessmagazin.ro/galerie-foto/actualitate/povestea-unei-invingatoare-in-lupta-cu-cancerul-cand-am-aflat-diagnosticul-lumea-s-a-naruit-in-jurul-meu-14416246


http://stirileprotv.ro/stiri/social/race-for-the-cure-duminica-andreea-esca-nadia-comaneci-si-gheorghe-hagi-alearga-pentu-preventia-cancerului-la-san.html


http://www.romedic.ro/fundatia-renasterea-organizeaza-evenimentul-happy-run-race-for-the-cure-in-herastrau-0N51905


http://aggregatornews.com/social/reportaj-bolnavii-cu-cancer-eroii-tacuti-nu-poti-sa-treci-prin-asa-ceva-fara-iubirea-celor-din-jur-8892/


http://www.diacaf.com/stiri/actualitate/irina-petecel/


http://www.ziarelive.ro/despre/irina-petecel.html


http://www.ziare-pe-net.ro/stiri/funda-ia-rena-terea-organizeaza-evenimentul-happy-run-race-for-the-cure-in-herastrau-3799853.html


Povestile invingatorilor


 

Obisnuiam sa merg la control de specialitate o data la 3,4 luni, avand diagnosticul de mastoza fibrochistica…inofensiv in sine, dar bine de tinut sub control. Acest lucru a fost un atu pentru mine, intrucat m-a determinat sa merg la medic periodic si sa mi se diagnosticheze cancerul in faza vindecabila.

Mda…in cabinetul domnului doctor Pompiliu Podeanu…nu mi-a spus, in mod direct ceea ce suspecteaza, insa ceva din atitudinea dumnealui m-a facut sa inteleg. Mi-au dat lacrimile, ma copleseau atatea emotii!...frica de cancer, de moarte, frica de chimioterapie….toate la un loc…coplesitor,oricat ai fi de puternic…

Fiindu-mi recomandat de domnul doctor consult de specialitate, am ales sa merg la Szedged, in Ungaria,unde mi s-au facut investigatii aprofundate (mamografie si punctie). Urma sa primesc rezultatul in maxim 10 zile…dar si aici am citit dincolo de incurajarile cadrelor medicale…tin minte ca am iesit din cabinet, mi-am imbratisat sotul si i-am spus “Nu vreau sa mor!” – atat am putut, apoi am inceput sa plang. As fi vrut sa spun mai multe, dar m-a inecat frica…

Aproximativ noua zile mai tarziu, eram la birou, participam la o sedinta cu aproximativ 30 de personae, cand am primit un sms ca trebuie sa mai platim o suma de bani spitalului din Szeged,pentru investigatii mai amanuntite. Desi sms-ul a fost frumos “imbracat”…de data aceasta am fost absolut sigura. Imi amintesc faptul ca,in acel moment, mi-am spus in gand:”OK, Irina, daca esti suficient de puternica sa treci de sedinta asta si sa nu plangi in fata a 30 de barbati, vei fi suficient de puternica si mai departe”…J Si am trecut! Am avut apoi o alta intalnire, care mi s-a parut interminabila, bineinteles…la sfarsitul acesteia am plecat sa-mi iau baietelul de la gradinita….acolo am parcat masina si am inceput sa plang…a fost momentul meu,aveam nevoie de el…

Am inceput chimioterapia, la Centru Oncohelp din Timisoara, sub coordonarea domnului doctor Serban Negru. Nu vreau sa bravez, sa spun ca a fost usoara, insa…imi pare rau ca nu am ascultat sfatul unor prietene si nu am scris atunci cateva randuri in care sa povestesc ce simt..ati fi inteles mai bine. Desi imi era greu, mi-am concentrat atentia asupra lucrurilor minunate din viata mea: familia si prietenii. Da, asa cred si eu, ca Dumnezeu ne ajuta atunci cand ne este greu, si acest ajutor vine prin oameni. Nu am refuzat nicio invitatie; ieseam foarte mult, radeam cu prietenele, am fost in central atentiei,”Honey” a lor. De altfel,poza de la profilul meu a fost facuta in ziua in care m-am tuns…atat de mult m-au “cocolosit” fetele,sa nu-mi fie greu momentul…

Nu greu, foarte greu mi-a fost momentul cand m-am ras pe cap…sotul meu m-a ajutat, iar sora mea statea langa mine, spunandu-mi mereu cat sunt de frumoasa, chiar si fara par…bine,nu i-am spus niciodata ca i-am vazut lacrimile, chiar daca ea credea ca nu…Ooooo, apoi m-au vazut copiii (aveau atunci 5, respectiv 7 ani)…un alt moment “de cotitura”, aveam senzatia ca nu ma recunosc; ca se uita la mine incercand sa o vada pe mama lor, dar nu reusesc (desi eu inainte le spusesem, fara sa intru in detalii, de schimbarile ce urmau). Imi amintesc ca acest lucru mi s-a parut poate cel mai greu: nu doar sa-mi gestionez trairile, emotiile, dar sa o fac luand in considerare si pe ale copiilor, sotului…ma intreb cati dintre voi se gandesc cat de greu le este si lor?....poate uneori mai greu decat noua, cel putin asa simteam eu…Dar, incetul cu incetul, copiii s-au adaptat la schimbari si s-au obisnuit cu infatisarea mea si, asa cum am mai povestit (pentru ca este unul din cele mai frumoase moment pentru mine din acea perioada), acest lucru mi-a fost confirmat prin gestul fetitei mele de a ma saruta pe capul descoperit (nu aveam nici baticutul in acel moment). Si mi-a spus, cu o seninatate absolut adorabila:”Mami, tu esti frumoasa oricum!”. Am plans de emotii pentru ca mi-am dat seama ca acesta este momentul in care ea a acceptat boala mea.

M-am operat la Spitalul Universitar din Magdeburg, Germania, si doresc sa-i multumesc inca o data domnului profesor Serban Costa, o persoana pe care o respect nu doar ca medic, ci si ca om.

Ce sa mai povestesc?...In aceasta perioada am cunoscut niste oameni atat de interesanti, oameni minunati, creativi, frumosi,altruisti…nu vreau sa-i numesc, sunt sigura ca se vor regasi in descriere. Ii imbratisez cu mare drag, ma simt binecuvantata sa ii am alaturi!

As vrea sa va spun si despre numele asociatiei…l-am descoperit pe Parintele Arsenie Boca prin intermediul unei prietene, care mi-a povestit….si cred cu tarie ca parintele m-a ajutat de acolo,”de dincolo de mormant”. Am numit Asociatia in onoarea sa…cu rugamintea, de acolo de unde este…sa-i ajute pe toti bolnavii de cancer!

Povestindu-va toate acestea, as vrea sa inchei prin a va spune ca pentru mine cancerul a fost o experienta intensa, cu momente grele dar si cu altele de mare incarcatura pozitiva; cu frici, dar si cu bucurii intense; cu lacrimi, dar si cu oameni minunati alaturi care mi le-au sters. Va imbratisez!

 


 

Pana in luna aprilie a anului 2014 eram un om obisnuit cu o viata normala, cu activitati diverse, cu idealuri si dorinte, cu prieteni si familie, cu o fetita de 20luni, prea mica pentru a infrunta ce avea sa se intample. Si eu eram prea mica. Micul meu univers s-a intors cu susul in jos intr-o clipa. Trei ecografii, trei doctori diferiti- acelasi diagnostic: 99% fibroadenom mamar. Si 1%? Intr-o zi cu soare de luna mai, pentru linistea mea si a sotului, dar foarte increzatoare in cei 99% totusi, am pornit spre Cluj pentru o procedura simpla, dar care profesional in Timisoara nu o facea nimeni. Punctia mamara. Ceea ce parea un nodul inofensiv s-a dovedit a fi ceva foarte agresiv...

 

Groaza mea din primele momente dupa aflarea rezultatelor am trecut-o sub semnul grijii fata de puiul inca alaptat, fata de repercursiunile unei intarcari bruste (pentru ca blanda nu avea cum sa fie in cateva zile). Un pui inca foarte atasat de san, san folosit pentru calmare, adormire, linistire, hidratare, hrana, rasfat, iubire, siguranta. Si dintr-odata aveam sa ii refuz toate acestea. Sa inlocuiesc sanul cu vorbe, plastice si lichide moarte. Eu ca mama nu eram pregatita pentru acest proces. Recunosc. Probabil ca facea parte din prima faza a procesului de negare. Pentru o fractiune de secunda simti ca totul in jur dispare, ca nimic din ce ai facut pana atunci nu mai conteaza, clipesti si dintr-odata iti vezi viata cu alti ochi. Si nu-mi ramanea decat sa incep lupta, ca sa o vad incheiata cat mai repede. Simteam ca voi fi bine, cumva totul avea sa se rezolve. Simteam ca povestea mea nu se termina asa...

 

Apoi a fost socul, a venit disperarea, avalansa de intrebari, pareri si sfaturi,investigatii, dupa care a inceput batalia. Au urmat niste luni grele, tratamentul cu citostatice m-a zdruncinat destul de tare. Dincolo de transformarea fizica prin care am trecut, tratamentul mi-a afectat si psihicul. Momente dificile, de slabiciune, clipe in care nu vedeam luminita de la capat, vina ca ratez momente pretioase din copilaria copilului, ca trebuie sa o las in grija altora pentru ca eu nu gaseam nici energia, nici rabdarea necesare, simteam neputinta si disperarea celor apropiati de a ajuta cumva. Dar oricat de mare ar fi dorinta lor sa traiesti si sa iti fie bine, tu esti singura care poate lupta, care se poate scutura, singura care poate gasi resursele din interior pentru a merge mai departe. Gandurile, temerile, frustrarile, trairile sunt toate mintea ta, sufletul tau, nimeni nu le poate lua de-acolo.

Trecusem  la o alimentatie vegetariana, bazata mult pe sucuri,  plante, tratamente naturiste, mergeam cat de des cu bicicleta, cataplasme cu lut, varza, medicina energetica, am inceput sa practic yoga, oamenii potriviti in jurul meu au rasarit cand aveam nevoie, sprijinul familiei si prietenilor au fost toate mai mult decat complementare tratamentului alopat. Am incercat multe alte cai, dar am ramas doar acolo unde ma regeaseam.

 

Speranta si increderea au inceput sa ia locul anxietatilor si gandurilor pesimiste odata cu terminarea citostaticelor. Dupa 7 luni a urmat scoaterea nodului, sau ce mai ramasese din el. Dintr-un volum de 4,6cm3 s-a redus la 0,01 in urma chimioterapiei. Refacerea fizica dupa interventie a fost destul de rapida. La cea interioara inca lucrez. Pentru ca boala mi-a oferit oportunitatea cunoasterii de sine si a redescoperirii celor ce ma fac fericita. In momentele de impas, mai mult ca oricand te orientezi spre tine. Privesti in sufletul tau si diseci pana la ultimul atom ceea ce ti se intampla, ceea ce simti. Crezi ca nu e drept sa ti se intample tie asa ceva. Poate ca e, poate ca nu. Ce stiu este ca am ajuns la convingerea ca orice incercare este pentru propria noastra evolutie, cel mai bine este sa inchizi capitolul imbogatit cu acea experienta, fara regrete. De la cautat vinovati si pierdut vremea cu intrebari ‚De ce eu?’, ‚De ce acum?’, ‚De ce asa?’‚Ce se va intampla?’,’Voi mai trai?’ am ajuns la convingerea ca si boala vine de la Dumnezeu, vine ca un dar al corpului de a-ti atrage atentia ca ceva nenatural se intampla in interior, ca trebuie sa regasesti resursele de a te bucura de viata, ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fi fericit, si ca fericirea nu este conditionata de a avea totul, ci de a te avea pe tine liber.

Toate situatiile care se produc sunt cele care ne sunt necesare, cu toate ca mintea si ego-ul  nostru nu le accepta, iar noi, cu cat mai repede invatam sa facem rai din ce avem, cu atat mai repede vom invata ce inseamna frumosul, ce inseamna bucuria de a fi pur si simplu.

Mi-as dori sa ajung la toate femeile care se poticnesc in aceasta incercare, sa le imbratisez cald si sa le transmit sincer ca va fi BINE, asa cum a facut Irina cu mine la nici 5 min dupa ce ne-am cunoscut. Va imbratisez cu drag!

Cancerul mamar poate însemna, de fapt, 10 boli diferite

2769242 publimedia shutterstock

Ceea ce noi numim în prezent cancer la sân ar trebui să fie văzut drept 10 afecţiuni distincte, susţine un studiu internaţional.

Studiul a avut la bază examinarea unui număr de 2000 de femei care sufereau de cancer mamar, iar specialiştii spun că rezultatele ar putea ajuta la crearea unor tratamente personalizate pentru fiecare pacientă în parte.

citeste mai mult...

Ce ar trebui să mănânce femeile cu cancer de sân?

alimentePentru a-şi spori şansele de vindecare, femeile care au fost diagnosticate cu cancer mamar ar trebui să urmeze un regim alimentar pe bază de plante, arată cel mai amplu studiu realizat până acum asupra supravieţuirii în cazul acestui tip de cancer.

citeste mai mult...

Ultimele noutati

Femeile care au avut cancer la sân pot beneficia gratuit de reconstrucţie mamară

Programul gratuit de reconstructie mamara cu silicon, dupa mastectomie, a primit finantare pentru anul acesta. In 17 spitale din tara se pot face interventii reparatorii, iar costurile protezelor sunt acoperite de stat.

Citește mai departe...
Gena care declanşează o formă agresivă de cancer mamar, identificată de cercetători

Gena care declanşează una dintre cele mai periculoase forme de cancer mamar a fost identificată de cercetătorii de la Wellcome Trust Sanger Institute din Marea Britanie, care speră să producă pe baza descoperirii lor o serie de tratamente noi şi eficiente împotriva acestei maladii.

Citește mai departe...
Primul centru din România pentru terapii genetice şi celulare în tratamentul cancerului s-a deschis la Timişoara

Primul centru din România şi din estul Europei pentru terapii genetice şi celulare în tratamentul cancerului, OncoGen, a fost inaugurat, vineri, la Timişoara, în urma unei investiţii de peste 54 de milioane de lei, bani europeni, iar aici urmează să lucreze 25 de persoane.

Citește mai departe...

Sponsori

banner

Poti dona in conturile..

Asociaţia Oncologică "Părintele Arsenie Boca"

CUI 0000000

Cont în Lei: RO13BTRLRONCRT0278144401
Cont în Euro: RO60BTRLEURCRT0278144401  

BANCA TRANSILVANIA

Preşedinte Irina Petecel

Date de contact

Home
Asociatia oncologica
"Parintele Arsenie Boca"
Irina Petecel
MARTIR HERMAN SPORER - TIMISOARA
Phone
+04 (0)725.724-757
Email
Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. 
Email
Localizare 
Content

Daca iti pasa...

Poti, prin simpla completare a unui formular eliberat de ANAF, redirectiona 2% din impozitul pe venit platit catre stat in 2014.

Redirectionare a 2% din impozitul pe venit (corespunzator anului fiscal 2014) pentru colectarea de fonduri necesare continuarii actiunilor noastre

Descarca

Formularul 230 (pentru impozitul pe salariu)

sau

 Formularul 200 (pentru alte venituri).